Auzind că prin cetate, Isus drumul Își avea
Un bogat, un mare vameș ce Zacheu el se numea,
Avea o dorință-n suflet, ca pe Isus să Îl vadă,
Însă nu putea de lume, mic era-n acea grămadă.

Dar dorința era mare; ce să facă se gândi...
Se sui dar într-un dud și-așteptă a se zări,
Domnul Isus cel milos, pregătit mereu să ierte,
Ce oferă vindecare și salvează de la moarte.

În sfârșit, sosi momentul, cel ce-l așteaptă Zacheu
Să Îl vadă, să-L audă pe Fiul lui Dumnezeu.
"Dă-te jos acum, Zachee, astăzi voi veni la tine,
Să rămân la tin' acasă și să aduc mântuire".

Bucuros de ce aude, acest vameș se grăbi
Și L-a găzduit pe Isus, fără a se răzgândi.
Dintre toți cei adunați, mulți se întrebau cum poate
Domnul Isus ca să intre la cei ce-s plini de păcate.

Însă nu cei sănătoși au nevoie de un doctor,
Ci bolnavii, păcătoșii, cei lipsiți de-un viitor;
La ei Domnul poposește și le-aduce vindecare,
O speranță, mângâiere, mult dorita mântuire.

Așadar, Zacheu atunci, din om mic și păcătos,
A crescut în ochii Celui ce din lume l-a întors,
Și văzând a sa inimă, Domnul bun i-a dăruit
Harul scump de-a fi de-a pururi, sus în ceruri, mântuit.

Un Zacheu poți fi și tu, cu păcate fel de fel,
Însă dacă vrei salvare, cu credință fă ca el!
Fugi de-L caută pe Isus, suie-te în dud mai sus,
Să te vadă și pe tine ochii sfinți ai lui Isus.